Stiu cand adoarme

Caci atunci mana i se lasa grea

peste mijlocul meu

Respira adanc

De parca

Incepe sa-mi spuna

O  poveste din rasuflari

Si-apoi cand viseaza

Sopteste ceva

Nedeslusit

Si vine si mai aproape

Si-asa de tare ma strange

Nici vorba sa mai pot dormi

Dar cine ar vrea

Sa inchida ochii

Si s-ajunga departe

De el.

E asa de liniste

Cand mi-e frica

sa-ti spun te iubesc

Si asa mare distanta

Dintre

Mainile tale

 si mijlocul meu

Mi-e frica

asa cum

Iti era si tie pe vremuri

De  tornade, uragane etc

Ma gandesc dinainte

Ca vorbele mele

 vor ajunge la tine

Cu litere vraiste

pe un alt inteles

Iar gura ta

 se va feri

 sa-mi raspunda

Mi-e frica

 de pasul

pe care-l faci inapoi

Si-nchid ochii

Ca si tine pe vremuri

In fata unei

tornade,  uragan etc.

Nu mai stiu exact

de ce mi-era mila

de Neghnita.

Dar mi se rupea sufletul

Cand asculatam povestea

Poate  pentru ca era prea  mic

Poate pentru ca n-avea parinti

Poate pentru ca la sfarsit

Am impresia ca moare

Oricum

Mi-aduc aminte

Ca batranii care nu puteau avea

Copii

S-au bucurat cand l-au gasit

Dar asta parca

Tot trist era.

Si apoi

El

Blestemat sa stea

Numai prin urechi

Ca sa fie auzit

Urechea imparatului

E adevarat

Dar chiar si-asa

De ce n-o fi trait si el

Pana la adanci batraneti? 

Probabil era prea mic.

Soarele rosu aprins

si deja racoare

aer rece in nari

pe strada treceau diversi

care se uitau cu atentie

salutau

si  zambeau

si povesteau mai departe de mine

altcuiva

In spatele fiecarui gard

era o lume

si ce bucurie sa vezi ce dea lumi

una cu flori la poarta

alta cu beton

alta cu pamant si praf

A mea era cu pamant si praf

si iarba

si flori

si fructe cazute

pere maro

prune mov

gutui cu par

struguri galbeni

si negri cu coaja albastra

nuci maronii

si dedesubt

dedesubt erau cartofii negri

de pamant

si hreanul negru de pamant

si ceapa neagra de pamant

si cand le scuturam

daca era dupa ploaie ramaneau negre

daca nu

nu

Eu la tine-n dulap mi-am pus tot

Si haina de iarna

Si maioul de vara

Si geanta mea preferata

Si pantofii cu toc

Si costumul de baie

Si un cos cu esarfe

Si as vrea sa mai pun mai multe

Uneori rochita mea alba

Se face mica

La pieptul camasii tale

Alteori cravatele tale toate

Se incolacesc pe esarfele mele

Umerasele topaie dintr-o parte in alta

Si

Dimineata

Vai ce dezordine

Ce dezordine e la noi in dulap.

Cum se face oare

Ca in problemele astea

Trenurile pleaca in acelasi timp

Si de ce trebuie eu

Sa aflu

Cand se vor intalni .

De ce trebuie sa aflu viteza

Daca stiu distanta si timpul

Si invers.

Cui ii pasa in afara de domnul

Cu palarie albastra

Cu panglica rosie

Care asteapta sa faca semn

Cu o acadea in mana

Dreapta.

Altcuiva cui ii mai pasa

 cand se intalnesc doua trenuri

Mai bine spune-mi sa calculez

Viteza cu care mergem noi doi

unu spre altul

Distanta pe care-o avem de parcurs

De la unu la altul

si

cat timp dureaza

pana te pot lua in brate

de la ce distanta

pot sa-ti vad ochii

si

care e viteza cu care apare un zambet

de la momentul vederii

in sus.

Tanti Constanta si Tanti Tanta

Tanti Maria si Tanti Florenta

Ele patru si inca trei

Erau vecinele noastre

Tanti Constanta avea un gard comun cu noi

De fier

Tanti Tanta avea alt gard comun cu noi

De lemn

Tanti Maria avea alt gard comun cu noi

De plasa

Acu-mi dau seama

 ce dea garduri aveam

Tanti Florenta era vecina de-a doua

Si celelelte trei

Vecine de gradul trei.

Dar cel mai mult

imi placea Doamna Balasa

Pentru ca nu era o tanti

si pentru ca era departe

si cand mergeam la ea

Tantiurile se uitau urat

Si mancau

mai departe

seminte.

Era un sertar mare

mare de tot

iti trebuia forta ca sa-l deschizi

forta si-o cheie mare

ca un carlig

si cand trageai spre tine

de acolo-iesea

un parfum de bunica

de strabunica

de stra-stra bunica

acolo erau poze

 ingalbenite si groase

si oamenii pareau de piatra

asa frumosi cu priviri fixe

uite ea e mama

zice bunica

mama ta?

da, mama

ce tanara e mama ta

si aici e alexandru

fratele meu cel mic

fratele tau?

mai mic

si unde e?

la doamne doamne

hm

la doamne doamne sus

inseamna ca doamne doamne

are sertare

cu poze mai noi

cu alexandru

dar cred ca in ele

zambeste

Dimineata era lumina

Si inainte de orice

Lasam razele

Sa mi se rasfete pe obraji

Apoi inchideam ochii lung

Sa tin minte.

In vie era un nuc inalt

Si trunchiul lui era

Cat bratele mele unite

Si cand se cuibarea

La pieptul meu

Mi se umpleau ochii 

De verde si de proaspat

Cred ca eram prieteni

Cred ca asa se cheama

Cand cineva iti schimba ochii

Nici nu vroiam sa iau din nuci

Decat toamna

Cand se satura de ele

Dar da, mai primeam pe furis

Nuci verzi

Si ma faceam

Ca nu stiu de unde vin

Degetele-mi ramaneau maro

Si stiam ca stie cand il imbratisam

Cine-mi lasase urme

Pe maini.