Pe cand se auzeau bubuituri afara

Si presedintele nostru era trist

Pentru ca dintr-o data

 Lumea nu-l mai iubea

Eu stateam lipita de spatarul canapelei

Ca sa nu ma impuste cineva de pe geam

Si ma uitam la stiri

Domnul acela cu carare pe stanga

Vorbea tare si acelasi lucru

Ca nu stiu ce a luat foc

Ca nu stiu cine trage

Eu nu puteam sa pricep

Ce surpriza e asta

Si de ce nu se face liniste noaptea

Pana la urma

Presedintele n-a stat ca mine lipit de canapea

Si a murit

Mie mi-au spus parintii

Sa nu stau in fata geamului

Dar lui

Cine-i sa fi spus

Ca el n-avea parinti